De ce oamenii sunt fericiți doar de sărbători ?

A trecut deja ceva timp după sărbători ca oamenii să își scoată masca de „om fericit” și să reîntoarcă la „om cu probleme”, interesant sunt ei oare plătiți de Moș Crăciun pentru dispoziția bună în timpul sărbătorilor de iarnă ?

Ați observat cît de buni sunt oamenii de ajunul sărbătorilor ? Urînd „sărbători fericite” aproape oriunde: în transport, la cumpărături, la serviciu. Cu zîmbetele largi oamenii pășesc acasă cu sacoșe pline de portocale pentru a îi face plăcut și copiilor de acasă care poate au avut o zi mai rea sau iubitei/iubitului. Chiar pînă și conflictele din locurile publice mai mult seamănă la: „Dar tu deja ai împodobit bradul? grăbește-te că nu a mai rămas mult.”

Doar cum se termină sărbătorile oamenii parcă își aduc aminte că iar au probleme și datorii acumulate și iarăși își îmbracă masca de „om indiferent”. Transporturile iar se umplu de atmosferă sumbră, pe afară toți pășesc grăbiți spre a confrunta fel și fel de probleme, iar în parc conflicte și scandaluri pe cele mai diverse teme, mai auzindu-se cîteodată o pasăre ce cîntă, care defapt plînge de golul vostru din suflet.

Chiar recent după ce am făcut niște cumpărături am zis vînzătoarei: „o zi bună în continuare”, la care ea mi-a făcut o privirea o oare cum sarcastică în care am citit: „tinere nu îți bate joc de mine, zilele bune au trecute și treci mai repede că faci rînd mare la casă”, în loc să fie un zîmbet plăcut de viață și cu o voce încrezătoare: „mulțumesc, să aveți și d-stră o zi bună”

De parcă oamenii ar avea un buton al zilelor frumoase și al celor rele, sau limita de zîmbete pe lună și an, iar încălcarea acestor numere duce la penalizări grave.

Zîmbiți mai des, sau cel puțin fiți mai buni în fiecare zi pentru că viața nu are zile frumoase și zile urîte, iar din cauza unor eșecuri sau neplăceri, nu trebuie să vă descărcați furia pe oameni necunoscuți sau ce-i mai grav, pe membrii ai familiei. Atît cît e gratis și binevenit în societate, fiți mai buni!

Îmi iubesc țara, de ce nu o iubesc restul ?

Țara mea e tînără are doar 23 de ani de independemță și e numai bună de măritat. O iubesc mult, cu toate că nu e bogată, nu are făbrici de Mercedes sau BMW, nu are făbrici de Iphone sau Samsung, nu este bogată în minerale, nu are petrol. Ea nu este geloasă, poți călători fără viză din Portugalia pînă în Kamceatka și mereu te așteaptă acasă cu colaci și sare, să putut să mă însor cu ea, la sigur aș face-o.

Îmi iubesc patria, pentru că mă iubește și pe mine. Copilărie frumoasă, prieteni fideli, părinți stimați, mai mult nu cer.

Nu pot înțelege de ce cetățenii își bat joc de patria lor, înțeleg poate salariile nu-s prea mari, poate oamenii de la putere nu-i satisfac, însă prin vandalizare nu obții nimic pozitiv.

Semne rutiere vandalizate Facebook/Fondul Provocarile Mileniului Moldova (MCA Moldova)

Circa 20 de km de traseu care trece prin sate a fost iluminat. 17 lămpi au fost deja furate. Facebook/Fondul Provocările Mileniului Moldova (MCA Moldova)

Vandalizarea unui banner informativ cu afişaj privind orarele de circulaţie a transportului public Foto:chisinau.md

Băncile din parcul Valea Morilor vandalizate. foto: publika.md

Sunt doar cîteva imagini din tot „huliganismul” petrecut în țară, și sunt niște fotografii care provoacă antipatie. Eu îmi iubesc țara mult și aș dori toți să o iubească, dar să nu își bată joc de ea.

Vreau schimbări, vreau ca oamenii ce plîng după meleagurile străine în noul an să le cucerească, iar în statul meu să rămînă doar adevărații patrioți care vor face tot pentru dezvoltarea ei.

Lecție de viață crudă, dar utilă!

Știam că lumea este indeferentă, că au multe probleme pe cap și nu există vreun erou să le rezolve pe toate. Însă cazul petrecut nu de mult m-a făcut să rămîn încremenit de indeferența unora, cu toate că sunt sigur că puteau să facă ceva.

Țineți minte zilele ploioase din noiembrie ? Care deja enervau pe toți la culme, iar drumurile erau înghețate că te mișcai ca un pinguin și tot nu ajuta (experiență proprie).

Anume atunci lîngă un bloc de la UTM(Universitatea Tehnică din Moldova) din setorul Botanica stătea un bărbat pe scaun cu toate că deja se înnoptase demult, ploua și era frig că nu vedeai pe nimeni afară. Colegul de serviciul al mamei care lucrează la UTM a zis că este un sătean de al său care are probleme psihice, tocmai de la Nord departe și nu are idee cum a ajuns în Chișinău, deoarece acasă are 3 copii, iar mama sa este la pat. Cu toate acestea el nu poate să-i ofere casa sa ca acoperiș pentru o seară.

Îmi era milă pentru că tot ploua și părea că degrabă nu încetează, iar afară se făcea tot mai frig.

Am decis să sun la poliție, ei trebuie să aibă niște cămeri pentru a-l ține acolo măcar pentru o noapte, mi s-a pus receptorul după ce au înțeles că nu este nici o crimă. Sunat la salvare poate ei vor putea oferi un adăpost, măcar pentru o noapte. Mi-au zis că atîta timp cît omul nu e bolnav nu pot face nimic și la fel mi-au pus receptorul.

Am intrat în panică pentru că acest domn putea și să nu ajungă să vadă răsăritul, iar toți refuză să-i ofere o mînă de ajutor. Am mai sunat o dată la poliție pentru că cînd eram mic am fost învățat că anume ei sunt oamenii care salvează viețile din primejdie.

-Am mai sunat o dată despre omul de afară, de ce nu puteți să îi oferiți un acoperiș pentru o seară ? la gerul de afară el poate să nu mai vadă soarele, iar acasă are 3 copii și mama sa este la pat.

-Pentru că nu a făcut nici o crimă.

-Dacă mă duc și spargem geamurile împreună îl veți adăposti ?

-Băiete nu îți crea probleme și dormi liniștit. (după care a pus receptorul)

Îmi pare rău și acum, însă poate că sunt încă tînăr și nu am mai confruntat probleme în societate, însă altă soluție nu mai găseam ce să fac.

Nu am mai putut dormi liniștit noaptea aceea, interesant polițistul a dormit bine ? Chiar nu cred că nu putea face nimic.

Lume, nu fiți indiferenți.

„Cel mai mare păcat față de oameni nu este ura, ci indeferența față de ei.”  George Bernard Shaw

Unde ne grăbim, în sicrie ?

Recent mergeam spre universitate, nu mă grăbeam pentru că îmi ajungea timp să reușesc la lecții. Eram prin parc cînd observasem un copil de vreo 12 ani care șchiopăta, cred că avea probleme de la naștere, iar lingă el era un adult (cel mai probabil mama sa sau sora). Copilul pe lîngă că șchiopăta vorbea și foarte greu, cuvintele rostite abia ieșeau și cam era greu să îl înțelegi. Era frig, iar toți oamenii din parc se grăbeau parcă undeva, toți mîhniți cu fel de fel de probleme. Băiatul tot încerca să vorbeasca cu persoana care îl ajuta, iar la un moment am nimerit într-o zonă cu un miros mai oribil, la care copilul întreabă: ” Dar ce miroase? ” înțeleg că era frig și poate și mulți nervi din unele probleme dar următorul răspuns m-a îngrozit: ” Mergi mai repede și nu mă zaebi!” am rămas șocat cum poți să vorbeși într-un așa mod cu o persoană apropiată ? ce fel de lecție îi dai ? cu ce este el vinovat ?  Copilul parcă de teamă, cu greutate a încercat să meargă mai repede cu toate că avea probleme și îi era foarte dificil.

Ziua aceia mă gîndisem doar la acest caz, observasem pe străzi oameni grăbiți. Dimineața – la serviciu, la amiază – la dejun, seara – acasă. Ce urmează ? noaptea – în sicriu: atunci cînd nu vom avea probleme și nu vom fi nevoiți să ne grăbim undeva.

Într-un metrou din Washington s-a făcut un experiment, violonistul Joshua Bell cîștigătorul premiului Grammy Award a cîntat absoult gratis în timp ce pentru concertele lui se achită mii de dolari, ghiciți care a fost reacția ?

Absolut corect, doar o parte foarte mică s-a oprit pentru a-l asculta, restul erau în grabă de probleme și la probleme.

Nu vă grăbiți, pentru că dacă te grăbești toată viața nu îi vezi culorile ei adevărate. Cînd mergeți analizați, pentru că atît de multe lucruri frumoase se petrec pe lîngă noi care chiar merită luate în seamă. Chiar și arhitectura orașului, voi a-ți observat vreodată detaliile arhitectice de pe bulevardul Ștefan cel Mare ?

Foto: ZUGO.MD/ Andrei Arîcu

Viața e frumoasă, nu vă grăbiți să o irosiți!

Președintele Federației de Volei din Brazilia s-a săturat și a schimbat, pe noi tot ne satisface?

Președintele Federației de Volei din Brazilia, în urmă cu ceva ani și-a propus un examen al vieții, trasând obiectivul de a ridica voleiul la un nivel apropiat de fotbal, ca voleiul să fie la nivel, să apară în direct la TV, în ziare, reviste, lumea să umple tribunele, selecționatele să câștige Campionate Mondiale și Jocuri Olimpice…

# Era un vis al lui, nimeni nu credea în el…

!!! Ce s-a întâmplat?
@ A mers la sponsori, aceștia îi întorceau spatele
@ A mers la ministere, guvern, politicieni, dar i se întorcea spatele
@ S-a dus la instituțiile mass-media, aceștia au acceptat doar să pună o poză și trei rânduri pe ultima pagină…
@ A vorbit cu televiziunile, unele nu l-au băgat în seamă, la altele li s-au făcut milă și au spus că-i vor da știri noaptea despre volei…
@ Alte televiziuni au spus că-i vor face meciuri în reluare noaptea

!!! Nu a cedat, visul lui era altul, voleiul să apară LIVE, la TV, așa ca fotbalul, spectatorii să fie în tribune…
@ A continuat să bată la ușile televiziunilor…
@ Un post TV, din milă, a acceptat să transmită în direct, dar i-a oferit program la ora 12 noaptea…
@ Visul era mai mare decât orice!!!

!!! Președintele, iubitorul de volei, mai mult decât propria viață, a adunat cluburile și le-a spus că va schimba programul competițional, că meciurile nu se vor mai juca la amiază în weekend, ci noaptea, în fiecare noapte la ora 12 câte un meci!!!
!!! Și așa a fost, începea etapa luni cu un meci la miez de noapte și așa zilnic câte un meci în fiecare noapte până se termina etapa, dar fiecare partidă era LIVE la TV!

# Ce s-a întâmplat?
@ Echipele au jucat, cu devotament, liga creștea în competivitate, valoare, spectatorii și-au schimbat cursul vieții cotidiene și veneau noaptea la meciuri, tribunele au început să se umple de la meci la meci, sponsorii au început să bată la poarta Federației de Volei și a cluburilor, postul TV a început să coboare orarul, deja se juca la ore de seară, apoi la ore de weekend la maximă audiență…

@!# Acum, voleiul în Brazilia este o religie ca și fotbalul, televiziunile se bat pentru drepturile TV, ligile sunt o minune, iar selecționatele naționale sunt încântătoare!!!

### Apropo, acum, în 2014, fostul Președinte al Federației de Volei este Președintele Comitetului Național Olimpic din Brazilia, cel care a reușit să aducă Jocurile Olimpice în Rio de Janeiro, pentru prima dată în istorie în America Latină!

De ce la noi în țară totul este bine și satisface oamenii de la putere sau care cel puțin au rolul de a schimba ceva? Cîți ani vor mai trebui să se manifesteze și la noi o asemenea personalitate ? Eu m-am săturat să aștept, vreau schimbări.

Săturat, vreau schimbări

„Ca la moldoveni”, „Țara mea colțuni de lînă”, „Ei ce să faci, moldoveni” sunt fraze care le aud zilnic și îmi provoacă antipatie, însă nu înțeleg de ce nu dispar din uz, dar e tot mai frecventă în rîndul tinerilor.

Recent m-am ciocnit de un caz care și m-a provocat să scriu despre acest „stereotip”:

Era începutul studiilor, obosiți veneam de la universitate. Cînd colo intră controlorul să verifice biletele. Lîngă mine era un băiat cu multe bagaje (cred că se muta la cămin) poate fiind prima dată în Chișinău nu știa că în transport se achită și pe bagaj. Controlorul îl impunea să achite amenda de 50 de lei, la care tînărul s-a încleștat și nici nu știa ce să răspundă. Am decis să îi i-au apărarea pentru că tăxătoare nici nu l-a informat că este nevoit să procure 2 bilete, ca peste vreo 2-3 minute să înceapă toți călătorii să îi lămurească controlorului că băiatul nu are nici o vină. În fine a mai procurat încă un bilet și aici s-a incheiat cearta. Cel mai uimitor și neplăcut pentru mine a fost: „moldoveni, ca la moldoveni…” STOP! Da eu ce nație sunt ? Nu sunt și eu oare moldovean ? Și ceilalți pasageri nu tot suntem moldoveni ? De cînd mă rog moldovean se egalează cu ceva ofensator ? 

Un alt caz recent care l-am întîlnit este despre un jucător moldovean care joacă în Rusia, însa din unele motive nu prinde minute de joc, știți ce motiv a găsit un utilizator al forumului ? „pune plitcă”  STOP! Nu noi ne plîngem că se crează stereotipuri proaste ? Nu tot noi ne enervăm că rușii fac glume pe seama noastră ? De cînd noi trebuie să dezvoltăm steoreotipurile proaste, ci să nu dăm dovadă de contrariul! 

Cînd eram mic am fost învățat că moldovenii sunt o nație harnică, desigur cu unele minusuri (le are toate popoarele din lume), ca să ajung la o vîrstă cînd tot ce este rau să fie echivalat cu = ” Ca la moldoveni”, mai departe ce urmează ? să introducem în dicționare ” Cînd tot ii de-a … = Ca la moldoveni”

Nu e atît de rău, recent după meciul Moldova 0-1 Liechtenstein, ieșind de pe stadion am zărit un pici de vreo 4-5 ani cu lăcrimi de crocodil, întrebînd-o pe maică-sa ” Cum a putut să piardă Moldova ?” mi-a trezit un sentiment puternic de patriotism, sper să nu ajungă unul din tinerii de mai sus, ci să meargă înainte și să promoveze „moldovenismul”

M-am săturat, vreau schimbări. Vreau ca tinerii să fie mîndri că sunt moldoveni!